Alexandra Stanciu - Biografie

Biografie
	Sunt Alexandra Stanciu din Focșani, am 10 ani și o să încerc să-mi amintesc cum am început să iubesc muzica.
La grădiniță aveam ore de muzică cu un domn profesor de la Palatul copiilor, care i-a spus educatoarei că am voce și ies în evidență cu acest lucru. Mi-au chemat parinții la gradiniță și i-au intrebat dacă vor să mă lase să fac câteva ore de muzică. Părintii mei au fost de acord cu toate că tata nu era așa încrezător … Am uitat să vă spun că, înainte cu un an, de Sărbătorile de Crăciun, au cantat la noi în Focșani fetele de la « ANDREE » și am ieșit și noi la spectacol, dar din cauza mulților fani nu am reușit să ajungem foarte aproape de scenă, iar eu eram foarte suparată. Atunci tata mi-a zis : « Lasă puiule, peste un an sau doi ai să fii și tu acolo, pe scena » Imediat m-am inveselit, am mers acasă și am dansat și cântat pe piesele fetelor de la ANDREE fiind transmisie directă. Orele la Casa Pionierului mergeau bine și, la sfârșitul anului 2000, de Sărbători, am cantat la Ateneul Popular din Focșani, la un simpozion cu persoane venite din străinătate . Am fost aplaudată și atunci m-am simțit bine și cred, acum, că atunci m-am îndrăgostit de scenă.
	Problema este ca eu nu am melodiile mele și de aceea nu prea îmi găsesc melodii pe întinderea mea vocală.
A venit anul 2003, când am dat preselecția la Mamaia Copiilor și am luat-o, dar numai faza pe București. Apoi am mers la concursul Micul Prinț de la Bacău, acest concurs având trei secțiuni: interpretare, monolog și dans. Dar să vă povestesc ce am facut cu 3-4 zile înainte de acest concurs… Am venit de la grădiniță și am început să mă joc cu păpușile (bunicul meu șurubărea prin camera lui, iar părinții mei erau la serviciu). Am început să tund papușile și, din greșeală, am tăiat și din părul meu o șuviță. De obicei nu stăteam la tus pentru că îmi era frică, dar, cum am observat că de fapt când te tunzi nu te doare, am început să mă tund de-a binelea. Ce ziceți că a spus mama când a venit acasâ? A plâns, mi-a tras cateva pălmuțe la funduleț și tata ne-a trimis la coafor să-mi aranjeze ce se mai putea aranja... Am fost la *Micul Prinț* unde am obținut locul I.
	Muzica a devenit o provocare pentru mine. Oriunde mă duc, orice fac, muzica este viata mea.
În toamna anului 2003 a fost un concurs de Miss unde am participat și eu. Mi-a placut pregătirea: intrările în scenă, prezentarea hainelor, mersul pe scenă. Spre surprinderea mea, am obținut locul I. Doamnele mele educatoare mă iubeau și mă sprijineau în tot ceea ce făceam și se bucurau de succesele mele. Am intrat la școală în clasa I. Pe majoritatea copiilor îi cunoșteam de la grădiniță. Eram foarte fericită fiindcă îi cunoșteam pe viitorii mei colegi. Am avut-o ca învățatoare pe d-na Rădița Neagu, care m-a susținut în cariera mea de cântăreață și niciodată nu a spus nimic când avem un concurs și m-a învoit, și, de aceea, eu îi port un respect deosebit și îi mulțumesc din suflet. Părinții mei au crezut de cuviință că ar trebui să mă pregătesc mai intens la muzică și de aceea m-au transferat la actuala mea profesoara de canto, d-na Vaida Aurelia - o profesoară care mă învață foarte multe lucruri noi și își pune tot sufletul în ceea ce face. Mă pregătesc de două ori pe săptămână, iar dacă este nevoie chiar și în fiecare zi. A trecut și clasa a II-a, și clasa a III-a, iar palmaresul meu este și mai mare . Muzica a devenit o provocare pentru mine. Oriunde mă duc, orice fac, muzica este viata mea.
	Îmi place foarte mult concurența și mă ambiționez și mai mult.
Acum sunt mai mare. Tata mi-a cumpărat un calculator, la care mă joc seara, după ce imi fac temele. În fiecare zi după școală mă duc la *Bunu*. Bunu…el m-a îngrijit de când eram mică . Îi sunt foarte recunoscătoare și îl iubesc foarte mult, deoarece el a mers cu mine în toate concursurile, el mi-a dat sfaturi, el m-a susținut și cred că a trăit odată cu mine toate emoțiile concursurilor. Îmi place să mă plimb cu rolele, dar, fiindcă nu am timp în cursul săptămânii, ies in parc în week-end . Îmi place să stau afară și să mă joc cu fetele . În anul 2004 am avut surpriza ca una dintre colegele mamei de la serviciu să gasească o cațelușă de rasă bișon, iar mama mi-a adus-o mie acasă . Era foarte mică și foarte frumoasă, albă, era ca un ghem de blana. Am iubit-o de când am văzut-o. Palmaresul meu s-a marit și piesele pe care le cânt sunt și mai grele. Problema este ca eu nu am melodiile mele și de aceea nu prea îmi găsesc melodii pe întinderea mea vocală. Îmi place foarte mult concurența și mă ambiționez și mai mult.